Vezi: Agora

Adaugat la 14th Feb 2010 de către Lisandru având 1 vizualizari şi nici un răspuns .

În Egiptul secolului 4, aflat sub cucerirea Imperiului Roman, revoltele religioase izbucnite pe străzile din Alexandria ajung şi la zidurile faimoasei biblioteci. Închisă între zidurile acesteia, Hypatia (Rachel Weisz), astronom şi matematician de geniu, se luptă să salveze înţelepciunea Lumii Vechi cuprinsă în nepreţuitele comori literare, ajutată de discipolii săi. Doi tineri se luptă pentru a cuceri inima frumoasei Hypatia – discipolul acesteia, Orestes (Oscar Isaac), un tânăr nobil, foarte abil, şi Davus (Max Minghella), sclavul ei. Davus are de făcut o alegere cumplită – aceea de a rămâne alături de stăpâna sa pe care o iubeşte în secret sau să aleagă libertatea, alăturându-se rebelilor religioşi care vor cuceri cu siguranţă şi biblioteca.

Cu patru ani în urmă, când terminase proiectul extrem de personal “Mar adentro”, Alejandro Amenabar nici nu visa că avea să fie implicat într-o superproducţie despre romani şi creştini din Egiptul antic.
“Acest film a fost conceput ca un proiect internaţional, urmând a fi filmat în Anglia, pentru că vorbim de un buget de aproape 50 de milioane de euro.”

“Chiar de la începutul acestui proiect, scopul meu a fost să fac publicul să simtă ca şi cum ar urmări o echipă CNN realizând un documentar despre ceva ce s-a întâmplat în secolul 4. Am abordat filmul cu un simţ al urgenţei de a relata, stil “breaking news”. “Acest film e o călătorie în timp şi spaţiu. Este o oglindă în care oamenii să poată privi trecutul şi să vadă cât de puţin s-a schimbat lumea.”

“Agora este povestea unei femei, a unui oraş, a unei civilizaţii şi a unei planete. Agora este planeta unde ar trebui să trăim cu toţii împreună. Am încercat să arăt umanitatea în mijlocul tuturor speciilor de pe Pământ, şi Pământul încadrat în Univers. Oamenii i-am văzut ca pe nişte furnici, iar Pământul ca pe o sferă micuţă ca oricare alta, învârtindu-se printre multe alte stele. Iată de ce ne-am jucat cu schimbarea de perspectivă. [...] Am ales să fim martori direcţi la ceea ce se întâmplă, şi nu să contemplăm faptele dintr-un colţ îndepărtat. Şi, cel mai important, nu am transformat violenţa într-un spectacol în sine.”

“Cand ne-am dat seama că acel moment special din istoria omenirii este extrem de asemănător cu realitatea noastră contemporană [...] am realizat că puteam face un film despre trecut, filmul fiind, de fapt, despre prezent.” “Dacă Hypatia este întruchiparea femeii moderne, atunci Roma antică este simbolul unei superputeri aflate într-un moment de turnură istorică.”